Ce este o viză Schengen?


VIZA SCHENGEN 

Viza Schengen este o viză fără restricţii teritoriale, acordată unui cetăţean dintr-o ţară-terţă de una din ţările semnatare ale Acordului Schengen. Aceasta îndreptăţeşte deținătorul, în acelaşi scop şi pe durata validităţii vizei, să intre fără controlul vamal pe teritoriul oricăreia dintre ţările semnatare. Orice cetăţean dintr-o ţară-terţă cu permis de reședinţă valid în una dintre ţările semnatare poate călători cu un paşaport valid, fără a cere o viză, timp de 90 de zile pe o perioadă de şase luni, în alte ţări semnatare.

Părţile semnatare ale Acordului Schengen
Austria, Belgia, Republica Cehă, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Ungaria, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Olanda, Norvegia, Polonia, Portugalia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Elveţia, Liechtenstein.

O viză eliberată de către una dintre aceste ţări este valabilă, în principiu, nu doar pentru ţara care a eliberat-o, ci şi pentru celelalte 26 de state. Stikerul vizei, care arată la fel pentru toate statele Schengen, poartă inscripţia "valid for Schengen States" ("valabilă pentru statele Schengen"). Codurile alfanumerice, de asemenea, indică ţara în care a fost eliberată viza.

Cipru, Bulgaria şi Romania încă mai eliberează vize naţionale. Aceasta înseamnă că aceste vize sînt valabile doar pentru o scurtă şedere pe teritoriile statelor membre care le-au eliberat. O viză de scurtă şedere eliberată de Cipru permite doar şederea în Cipru. O şedere ulterioară într-un stat Schengen necesită, de asemenea, o viză Schengen. Pentru o şedere într-un stat membru al Uniunii Europene care nu face parte din Spaţiul Schengen, de exemplu Bulgaria, este, de asemenea, necesară o viză bulgară. Cazuri specifice privind tranzitul pentru Cipru, Romania şi Bulgaria (State Membre care nu sînt, deocamdată, integrate complet în Spațiul Schengen).

Într-o decizie din anul 2006, Consiliul Europei a hotărit că statele membre, care s-au integrat în Uniunea Europeană în 2004, au posibilitatea să recunoască vizele şi permisele de şedere eliberate de statele Schengen sau cele care nu sînt membre Schengen ca fiind echivalente cu vizele naţionale. Această echivalenţă este valabilă doar pentru tranzit, pentru o perioadă ce nu depăşeşte cinci zile. După extinderea spaţiului Schengen din decembrie 2007, aceste reguli vor fi aplicate doar Ciprului. Comisia a prezentat propuneri legislative care extind aceste reguli asupra Bulgariei si României.

Categoriile de viză Schengen
Viza Schengen de tip A (Viza de tranzit aeroportuar) permite străinului să treacă prin zona internaţională de tranzit a unui aeroport, fără a intra pe teritoriul statului, cu ocazia unei escale sau a unui transfer între două persoane ale unui zbor internaţional. Viza de tranzit aeroportuar este obligatorie pentru cetăţenii statelor care au nevoie de viză de intrare în ţara respectivă.

Viza Schengen de tip B (Viza de tranzit) se eliberează la solicitarea străinului care urmează să tranziteze teritoriul unei ţări în scopul deplasării într-un stat terţ, pentru perioada valabilităţii vizei statului de destinaţie pe o perioadă care nu va depăşi termenul de un an de zile, cu dreptul de a se afla pe teritoriul ţării nu mai mult de 5 zile pentru un tranzit. Viza de tranzit poate fi cu o singură sau cu multiple intrări şi ieşiri.

Viza Schengen de tip C (Viza de scurtă şedere) se eliberează pentru o perioadă determinată, cu una sau mai multe şederi, a căror durată nu depăşeşte 90 de zile în decursul a 6 luni de la data primei intrări în ţară. Viza de scurtă şedere se acordă în următoarele scopuri:

· misiune – persoanelor care îndeplinesc funcţii în cadrul guvernelor, administraţiilor publice sau organizaţiilor internaţionale, precum şi celor care, prin scopul şederii lor într-un stat, prezintă interes pentru relaţiile dintre ea şi statul de apartenenţă. Acest tip de viză se poate elibera şi membrilor de familie care îi însoţesc;
· turism– persoanelor care urmează să călătorească în scopuri turistice; 
· vizită – persoanelor care intenţionează să se deplaseze într-un stat în vizită; 
· afaceri – persoanelor care intenţionează să călătorească în scopuri economice sau comerciale, pentru contracte ori tratative, pentru verificarea folosirii şi funcţionării bunurilor achiziţionate ori vîndute în cadrul contractelor comerciale şi de cooperare industrială, precum şi celor care sînt sau care urmează să devină asociaţi ori acţionari ai unei societăţi comerciale; 
· transport– persoanelor care urmează să călătorească în perioade scurte, în scopul desfăşurării unor activităţi profesionale legate de transportul de mărfuri sau de transportul de persoane; 
· activităţi sportive– persoanelor care urmează să intre într-o ţară pe o durată limitată în vederea participării la competiţii sportive; 
· activităţi culturale, ştiinţifice, umanitare, religioase, tratament medical de scurtă durată, alte activităţi. 

Viza Schengen de tip D (de lungă şedere) se eliberează pentru o perioadă ce nu depăşeşte 12 luni, pentru una sau mai multe şederi a căror durată nu va depăşi 90 de zile în decursul a 6 luni de la data primei intrări în ţară, care permite străinului să solicite acordarea dreptului de şedere. Viza de lungă şedere poate fi cu o singură sau cu multiple intrări şi ieşiri. Viza de lungă şedere se acordă în următoarele scopuri: desfăşurarea activităţii de întreprinzător; angajare în muncă; studii; reîntregirea familiei; activităţi umanitare sau religioase;activităţi diplomatice şi de serviciu; tratament medical.

Lista actelor comune, necesare pentru aplicarea vizei Schengen
Cererea pentru viză se depune la serviciul consular al statului membru Schengen de destinaţie principală. Vizele sînt eliberate la hotare doar în cazuri excepţionale şi justificate. O şedere pe teritoriul unuia sau mai multor state Schengen necesită o vizită iniţială la consulatul ţării de destinaţie principală.

1. Paşaportul, valabil cel puţin încă 3 luni de la data expirării vizei.
2. Copia paginii cu datele de identificare din paşaport. 
3. Paşapoartele vechi şi copiile altor vize Schengen. 
4. Buletinul de identitate în original şi copia acestuia. 
5. 1 fotografie color, tip paşaport. 
6. Asigurare de sănătate şi accident pentru spaţiul Schengen. 
7. Formularul de cerere, completat lizibil şi integral cu caractere latine. 
8. Adeverinţa de la locul de muncă din partea angajatorului moldovenesc, respectiv orice altă dovadă despre activitatea solicitantului de viză, care să conţină informații despre salariu, scopul, perioada călătoriei. Carnet de muncă sau certificat de profesii libere (copia şi originalul); originalul carnetului de muncă va rămâne la Secţia Consulară pentru toată perioada de examinare (i.e. 10 zile). 
9. Daca solicitantul este student sau elev, vor fi depuse certificate de la locul de studii şi carnet de student în original şi o copie. 
10. Rezervare de bilet tur-retur. Dacă solicitantul călătoreşte cu autoturismul – certificatul de înmatriculare, permisul de conducere, cartea verde în original şi copiile. 

Pe lîngă actele incluse în cerinţele generale, solicitantul trebuie să prezinte documente justificative privind scopul călătoriei şi certificatul privind acoperirea cheltuielilor financiare. In oficiile consulare ale statelor Schengen respective puteţi obţine detalii specifice cu privire la documentele ce necesită a fi depuse în dependenţă de diferite situaţii şi tipuri de viză. Posedarea vizei nu garantează intrarea pe teritoriul Schengen. Decizia privind intrarea este luată de fiecare dată de către Poliția de Frontieră.

Solicitarea vizei Schengen
Important:
· Completarea şi semnarea cererii de viză. Statele Schengen folosesc un formular standard, disponibil în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene. Acest formular este gratuit. 
· Prezentarea unui paşaport, valabil în decurs de cel puţin trei luni după expirarea termenului de valabilitate a vizei solicitate. 
· Descrierea scopului şi circumstanţelor vizitei. 
· Specificarea mijlocului de transport planificat pentru călătorie. 
· Dovada existentă a mijloacelor financiare suficiente pentru călătorie şi pentru întoarcerea în Republica Moldova (de exemplu: certificat despre mijloacele financiare, închirierea casei private, invitaţia unei firme sau instituţii). 
· Dovada deţinerii unei asigurări medicale pentru călătorie, care acoperă cel puțin 30 000 de euro.