Carte Verde

Sistemul Carte Verde a fost introdus la 1 ianuarie 1953, sub egida Comisiei Economice Europene din Geneva şi a ONU şi este condus de Consiliul Birourilor, organ stabilit în Londra în 1949. Scopul sistemului este facilitarea deplasării libere a vehiculelor peste frontiere şi protejarea intereselor victimelor prejudiciate de autovehicule înregistrate în alte ţări.

Carte Verde este în primul rînd un sistem european. În prezent include majoritatea, dar nu toate statele europene.

În fiecare ţară membru a fost stabilit cîte un Birou al tipului de asigurare Carte Verde. Toate birourile activează doar cu aprobarea Guvernului ţării lor. Ca un organ diriguitor, are responsabilitatea, în conformitate cu prevederile legale naţionale de asigurare obligatorie a răspunderii civile a deţinătorilor de mijloace de transport, să administreze şi să stabilească reclamaţiile ce decurg din accidente cauzate de conducători ce deţin vehicule înmatriculate în altă ţară.

Biroul emite certificatele Carte Verde care sunt eliberate de către companiile de asigurare, membre asiguraţilor acestora.

Carte Verde este echivalentă asigurării naţionale obligatorii a răspunderii civile a deţinătorilor de mijloace de transport în toate ţările vizitate. Astfel Carte Verde trebuie să fie acceptată de autorităţile fiecărei ţări fără obstacole sau plăţi adăugătoare.

Carte Verde confirmă că vizitatorul dispune cel puţin de acoperirea asigurării în conformitate cu legile ţării vizitate.

Carte Verde nu este necesară pentru trecerea frontierei, pentru autovehiculele înmatriculate în ţările membre ale Uniunii Europene sau în Croaţia, Republica Cehă, Islanda, Ungaria, Norvegia, Slovacia, Cipru, Liechtenştein, Slovenia şi Elvetia. În acest caz Carte Verde este substituită de plăcuţa de înmatriculare a acestor autovehicule.