Mezquita - Catedrala-moschee din Cordoba















  Mezquita - insemnand "moschee" in limba spaniola - aflata in Cordoba, Spania, este o combinatie intre o moschee si o catedrala din secolul al VIII-lea. Aceasta impresionanta cladire sta marturie a multimii schimbarilor religioase pe care le-a intampinat orasul Cordoba de-a lungul secolelor.
  In anul 1984, centrul istoric al orasului Cordoba, incluzand si moscheea-catedrala Mezquita, a fost inclus in lista Patrimoniului Mondial UNESCO.
  Astazi, Mezquita este cunoscuta mai mult sub denumirea de "Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Cordoba", titlul de "moschee" nemaifiind folosit in mod curent. Cu toate acestea, cladirea este tributara arhitecturii islamice, cele mai multe elemente arhitecturale ale acesteia apartinand moscheii ridicata in secolul al VIII-lea.
  Catedrala-moschee din Cordoba este unul dintre cele mai vechi si semnificative exemple de arhitectura islamica spaniola. Pentru aceasta, numarul de pelerini ce ii calca pragul este foarte mare. Moscheea din secolul al VIII-lea era cea de-a doua din lume, ca marime.
Ridicarea moscheii a inceput in secolul al VI-lea, sub forma unei biserici crestinevizigote. Mai tarziu, bisericuta vizigota a fost supusa unei serii de lucrari ce s-au intins pe durata a doua secole in privinta transformarii acesteia in moschee. Lucrarile au inceput in anul 784, rezultatul acestora fiind Moscheea Aljama.
  Lucrarile au fost realizate sub indrumarea primului emir musulman Adb ar-Rahman I, care a proiectat aceasta cladire ca parte atasata palatului sau. Numele moscheii - Moscheea Aljama - a fost pus tot de acesta, in cinstea sotiei sale.
  Pamantul pe care se ridica astazi Mezquita a fost cumparat de catre emir de la proprietarii anteriori. Se crede ca locul pastra inca Biserica vizigota a Sfantului Vincent. Cand armatele lui Tariq ibn-Ziyad au ocupat pentru prima data orasul Cordoba, in anul 711, bisericuta crestina a fost suprimata.
  Pentru arhitectura si pozitia neobisnuita a acesteia s-au lansat mai multe teorii. Astfel, unii spun ca "mihrab-ul" este orientat spre sud deoarece fundatiile manastirii sunt imprumutate de la vechea cladire romano-vizigota. ("Mihrab-ul" este un fel de nisa sapata in zidul moscheilor care indica directia spre Mecca). Altii sustin ca "mihrab-ul" este orientat spre est deoarece Abd ar-Rahman se afla, in acel moment, in orasul capitala Ummayyad din Damasc, si nu in exil.
  Moscheea a suferit o serie neintrerupta de modificari: Adb ar Rahman III a ordonat ridicarea unui nou minaret, iar Al-Hakam II, in anul 961, a extins planul cladirii, imbogatind si vechiul mihrab. Ultima dintre reformele arhitecturale a fost condusa de catre Al-Mansur Ibn Abi Aamir, in anul 987.
  Mezquita - Moscheea Aljama - este cea mai mare si frumoasa moschee dintre cele peste 1.000 pe care le detinea, la acea vreme, orasul. Pe langa aceasta calitate, ea era si a doua moschee, ca marime, din lumea musulmana.
  Moscheea a fost conectata la palatul lui Calif printr-un drum de piatra suspendat. Dorinta califilor de a avea o moschee in incinta sau imediata apropiere a palatului este o moda intalnita in toate lumea musulmana.
  Orasul Cordoba este un loc care a suferit foarte mult de pe urma invadatorilor, si cum era obiceiul ca fiecare cucerire sa aduca cu sine si o schimbare in arhitectura si obiceiurile locului cucerit, si acest oras a fost supus unei intregi serii de shimbari.
  Mezquita este impresionanta in primul rand pentru arcele ei uriase, sustinute de catre mai bine de 1.000 de coloane din quartz, onyx, marmura si granit. Acestea au fost facute incluzand in ele si ramasitele vechiului templu roman ce ocupa locul mai inainte.
Arcele duble, intalnite des in aceasta cladire au avut importantul rol de a sustine greutatea boltilor. Mihrab-ul este o capodopera arhitecturala, prezentand multime de figuri geometrice si motive florale.
  Anul 1236 este anul in care orasul Cordoba a fost recucerit si eliberat de jugul musulman de catre regele Ferdinand al III-lea de Castilia. Acesta este momentul in care orasul redevine crestin, moscheea fiind resfintita drept locas de rugaciune crestin.
Alfonso al X-lea a proiectat ridicarea Capelei Regale si a Capelei Villaviciosa in interiorul fostei moschei. Regii ce au urmat au adaugat treptat elemente crestine: Enrique al II-lea a reconstruit capela in secolul al XIV-lea.
  Cea mai importanta schimbare pe care a suferit-o cladirea este construirea unei nave renascentiste in plin centrul structurii arhitecturale existente. Aceasta a fost realizata cu acceptul regelui Carlos al V-lea, regele Spaniei unite. Transformarea cladirii, cat mai mult cu putinta, in catedrala catolica a salvat moscheea de la distrugere in perioada in care inchizitorii spanioli erau foarte aprinsi de ravna lor distrugatoare.